PUTATÍV, -Ă adj. (jur.) presupus a avea existență legală. ♦ căsătorie ~ă = căsătorie încheiată de bunăvoie, dar în necunoașterea unor cauze ce împiedică validitatea ei. (< fr. putatif, lat. putativus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink