2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pu sf [At: CORESI, EV. 233 / Pl: ? / E: nct] (Îvr; csnp) Izvor.

PUȚI, put, vb. IV. Intranz. A răspândi un miros greu, neplăcut; a mirosi urât. ◊ Expr. A puți locul sub cineva sau a-i puți cuiva urma, se spune despre cineva foarte leneș. A puți a pustiu = a fi gol. Nici nu pute, nici nu miroase = nu-i nici bun, nici rău; e așa și-așa. Parcă îi tot pute ceva, se spune despre cel care este mereu nemulțumit. A-i puți a... = a simți miros de... ♦ Fig. (Fam.; urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A avea ceva în cantitate mare, a fi plin de... Pute piața de mere.Lat. *putire (= putere).

PUȚI, put, vb. IV. Intranz. A răspândi un miros greu, neplăcut; a mirosi urât. ◊ Expr. A puți locul sub cineva sau a-i puți cuiva urma, se spune despre cineva foarte leneș. A puți a pustiu = a fi gol. Nici nu pute, nici nu miroase = nu-i nici bun, nici rău; e așa și-așa. Parcă îi tot pute ceva, se spune despre cel care este mereu nemulțumit. A-i puți a... = a simți miros de... ♦ Fig. (Fam.; urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A avea ceva în cantitate mare, a fi plin de... Pute piața de mere.Lat. *putire (= putere).

puți [At: CORESI, EV. 96 / Pzi: put, 2 puți, 3 pute; Cj: 3, 6 (îrg) să puță / E: ml putere] 1 vi A răspândi un miros greu, neplăcut. 2 vi (Îe) A ~ locul (sub cineva) (de lene) sau a-i ~ cuiva și urma (de lene) A-i fi cuiva foarte lene. 3 vi (Îe) Nici nu pute, nici nu miroase Nu-i nici bun, nici rău, e așa și așa. 4 vi (Pfm; îe) A(-i) ~ (cuiva) gura A fi mincinos. 5 vi (Reg; îe) A ~ a pustiu A fi gol. 6 vi (Rar; îe) Parcă tot îi pute ceva A nu-i plăcea cuiva nimic, a fi mereu nemulțumit. 7 vi (Fig; fam) A fi în cantitate mare, a fi plin de... 8 vi (Fig; înv) A aduce a..., a semăna cu... 9 vi (Înv) A mirosi. 10-11 vti (Fig; pop; udp „a”, care arată elementul de referință) A mirosi (ceva).

APUȚI vb. intr. A mirosi: nasuri au și nu aput (COR.) [👉 PUȚI].

APUȚIT sbst. (COR.) Simțul mirosului [apuți].

PUȚI, put, vb. IV. lntranz. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «a») A răspîndi un miros greu, neplăcut; a mirosi urît. Bedros puțea de departe a sudoare. DUMITRIU, N. 257. Fusese o zi dogoritoare, pieile puțeau, mai rău ca stîrvurile. CAMIL PETRESCU, O. I 618. Nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i pute, se spune în ironie despre cineva care pretinde că e nevinovat. ◊ Fig. După ce i-au făcut curteadecă lăzei cu galbeniface în sfîrșit, dar tocma în urmă, și fetei declarație ce pute a aur și a precupeț, două ceasuri de departe. KOGĂLNICEANU, în DACIA LIT. 35. ◊ (Impersonal) Aici pute.Expr. A puți locul sub cineva sau a-i puți (cuiva) și urma, se spune despre cineva foarte leneș. Leneșă bre, și urîtă, să te ferească dumnezeu, îi puțea și urma. I. CR. II 174. Că de jos e cum e focul, Iar de lucru pute locul. HODOȘ, P. P. 191. A puți a pustiu = a fi gol. Dintr-o păreche de boi, m-am ales c-o pungă, și-apoi și asta pute-a pustiu. CREANGĂ, P. 45. Nici nu pute, nici nu miroase = nu-i nici bun, nici rău; e așa și-așa. Parcă tot îi pute ceva, se spune despre cel care strîmbă tot timpul din nas, făcînd pe nemulțumitul. Viitorul țării nu e în coconașul Guliță, care-mi vine de la Paris, izmenit, cu monoclu-n ochi, cu nasul zbîrciog, parcă tot îi pute ceva. VLAHUȚĂ, O. A. III 25. ♦ (Regional) A mirosi. Mie-mi pute a om pămîntean. SBIERA, la CADE. ♦ Fig. A exista ceva în cantitate mare, a fi plin de... Pute tîrgul de mere.

A PUȚI put intranz. 1) A emana un miros urât; a mirosi urât. 2) pop. A fi semne că are sau va avea loc. Pute a bătaie.Pute a pustiu se spune despre ceea ce este gol (camere, buzunare, pungi etc.). 3) fig. fam. A fi plin peste măsură; a fi supraîncărcat. Pute piața de legume. /<lat. putere

puțì v. 1. a scoate un miros neplăcut; 2. a mirosi urît: pute a usturoiu. [Lat. PUTERE].

put, a puțí v. intr. (lat. *putire îld. pûtére, a puți; it. putíre, pv. cat. pudir, sard. pudire, vfr. puir, nfr. puer.Puțĭ, puțim, puțițĭ, puțea, puțiĭ, puțisem, puțind. V. aput, împut). Emit un miros urît, am miros neplăcut: cadavrele vechĭ put, el puțea a usturoĭ. Mă aflu în mare cantitate, vorbind de marfă, de mîncare: cum n’aĭ găsit mere cînd pute tîrgu de ele? E leneș de-ĭ pute urma, e grozav de leneș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

puți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. put, 3 sg. pute, imperf. 1 puțeam; conj. prez. 1 sg. să put, 3 să pu (nefolosit la imper.)

puți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. put, imperf. 3 sg. puțea; conj. prez. 3 să pu

puți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. put, imperf. 3 sg. puțea; conj. prez. 3 sg. și pl. pu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUȚI vb. a duhni, a mirosi, (prin Mold.) a se auzi, (Mold.) a duhli, (înv.) a duhori. (~ a băutură.)

PUȚI vb. a duhni, a mirosi, (prin Mold.) a se auzi, (Mold.) a duhli, (înv.) a duhori. (~ a băutură.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

puți (put, puțit), vb. – A mirosi urît. – Megl. put(puțos), ambuțiri. Lat. *putῑre în loc de putēre (Pușcariu 1414; REW 6876), cf. it. putire (Prati 803), prov., cat. pudir; fr. puer (< v. fr. puir). – Der. apuțit, s. n. (înv., miros); pucios, adj. (urît mirositor), probabil în loc de *puțicios, cf. v. it., pist. puzzoso; pucioasă, s. f. (sulf), în loc de piatră pucioasă (după Pușcariu 1394 și Candrea de la un lat. *puteōsa; puciocnă (var. pucio(a)gnă), s. f. (plantă, Bifora radians); împuți, vb. (a răspîndi un miros greu; refl., a începe să miroasă urît, a se putrezi; refl., a se băși); împuțiciune, s. f. (duhoare, putoare; lene); împuțit, adj. (puturos; stricat; leneș). – Cf. putoare.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vezi că-ți pute curu’! expr. (adol., vulg.) minți!

Intrare: pută
pută
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: puți
verb (V308)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • puți
  • puțire
  • puțit
  • puțitu‑
  • puțind
  • puțindu‑
singular plural
  • puți
  • pute
  • puțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • put
(să)
  • put
  • puțeam
  • puții
  • puțisem
a II-a (tu)
  • puți
(să)
  • puți
  • puțeai
  • puțiși
  • puțiseși
a III-a (el, ea)
  • pute
(să)
  • pu
  • puțea
  • puți
  • puțise
plural I (noi)
  • puțim
(să)
  • puțim
  • puțeam
  • puțirăm
  • puțiserăm
  • puțisem
a II-a (voi)
  • puțiți
(să)
  • puțiți
  • puțeați
  • puțirăți
  • puțiserăți
  • puțiseți
a III-a (ei, ele)
  • put
(să)
  • pu
  • puțeau
  • puți
  • puțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

puți, putverb

  • 1. A răspândi un miros greu, neplăcut; a mirosi urât. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Bedros puțea de departe a sudoare. DUMITRIU, N. 257. DLRLC
    • format_quote Fusese o zi dogoritoare, pieile puțeau, mai rău ca stîrvurile. CAMIL PETRESCU, O. I 618. DLRLC
    • format_quote figurat După ce i-au făcut curte – adecă lăzei cu galbeni – face în sfîrșit, dar tocma în urmă, și fetei declarație ce pute a aur și a precupeț, două ceasuri de departe. KOGĂLNICEANU, în DACIA LIT. 35. DLRLC
    • format_quote impersonal Aici pute. DLRLC
    • 1.1. figurat familiar (urmat de determinări introduse prin prepoziție „de”) A avea ceva în cantitate mare, a fi plin de... DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Pute piața de mere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pute piața de legume. NODEX
    • 1.2. ironic Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i pute = se spune despre cineva care pretinde că e nevinovat. DLRLC
    • chat_bubble A puți locul sub cineva sau a-i puți cuiva urma, = se spune despre cineva foarte leneș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Leneșă bre, și urîtă, să te ferească dumnezeu, îi puțea și urma. I. CR. II 174. DLRLC
      • format_quote Că de jos e cum e focul, Iar de lucru pute locul. HODOȘ, P. P. 191. DLRLC
    • chat_bubble A puți a pustiu = a fi gol. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Dintr-o păreche de boi, m-am ales c-o pungă, și-apoi și asta pute-a pustiu. CREANGĂ, P. 45. DLRLC
    • chat_bubble Nici nu pute, nici nu miroase = nu-i nici bun, nici rău; e așa și-așa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble Parcă îi tot pute ceva = se spune despre cel care este mereu nemulțumit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Viitorul țării nu e în coconașul Guliță, care-mi vine de la Paris, izmenit, cu monoclu-n ochi, cu nasul zbîrciog, parcă tot îi pute ceva. VLAHUȚĂ, O. A. III 25. DLRLC
    • chat_bubble A-i puți a... = a simți miros de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mie-mi pute a om pămîntean. SBIERA, la CADE. DLRLC
  • 2. popular A fi semne că are sau va avea loc. NODEX
    • format_quote Pute a bătaie. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.