PUSTNICIRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) pustnici și rezultatul ei. [Var.: pusnicire s. f.] – V. pustnici.

pustnicire sf [At: DEX / V: pusn~ / Pl: ~ri / E: pusnici] (Rar) 1 Sihăstrire. 2-3 (Rar) Stabilire undeva ca pustnic (1-2).

PUSTNICIRE, pustniciri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) pustnici și rezultatul ei. [Var.: pusnicire s. f.] – V. pustnici.

PUSTNICI, pustnicesc, vb. IV. (Înv.) 1. Intranz. A duce viață de pustnic. 2. Refl. A se face pustnic. [Var.: pusnici vb. IV] – Din pustnic.

pusnici v vz pustnici

pusnicire sf vz pustnicire

pustnici [At: MINEIUL (1776), 179^r2/34 / V: pusn~ / Pzi: ~icesc / E: pustnic] 1 vi A duce o viață de pustnic (1) Si: a sihăstri, (rar) a schimnici, (reg) a pustelnici. 2-3 vr A se face pustnic (1-2) Si: a se sihăstri, (rar) a se schimnici. 4-5 vr (Rar) A se stabili undeva ca pustnic (1-2).

PUSTNICI, pustnicesc, vb. IV. (Rar) 1. Intranz. A duce viață de pustnic. 2. Refl. A se face pustnic. [Var.: pusnici vb. IV] – Din pustnic.

PUSTNICI, pustnicesc, vb. IV. (Și în forma pusnici) 1. Intranz. A duce viață de pustnic. Acest adăpost liniștit, în care pusnicesc șapte călugări. VLAHUȚĂ, R. P. 76. 2. Refl. A se face pustnic. Iar tu, mogzanule de Oșlobene... te-i face popă ca tată-tău, cînd s-or pusnici toți bivolii din Mănăstirea Neamțului. CREANGĂ, A. 78. – Variantă: pusnici vb. IV.

A SE PUSTNICI mă ~esc intranz. 1) A deveni pustnic; a se sihăstri; a se schimnici. 2) fig. A trăi izolat de lume (ca un pustnic); a se sihăstri; a se schimnici. /Din pustnic

A PUSTNICI ~esc intranz. 1) A fi pustnic; a sihăstri; a schimnici. 2) A face să se pustnicească. /Din pustnic

pustnicì v. 1. a se face pustnic (CR.); 2. a trăi ca pustnic.

2) pustnicésc v. intr. (d. pustnic). Trăĭesc ca pustnic: pe acolo pustnicea el.

pustnicire (înv.) (desp. pust-ni-) s. f., g.-d. art. pustnicirii

pustnicire (înv.) (pust-ni-) s. f., g.-d. art. pustnicirii

pustnicire s. f., g.-d. art. pustnicirii

pustnici (a ~) (înv.) (desp. pust-ni-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustnicesc, 3 sg. pustnicește, imperf. 1 pustniceam; conj. prez. 1 sg. să pustnicesc, 3 să pustnicească

pustnici (a ~) (înv.) (pust-ni-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustnicesc, imperf. 3 sg. pustnicea; conj. prez. 3 să pustnicească

pustnici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustnicesc, imperf. 3 sg. pustnicea; conj. prez. 3 sg. și pl. pustnicească

PUSTNICI vb. a (se) schimnici, a (se) sihăstri, (reg.) a (se) pustelnici. (A ~ departe de lume.)

PUSTNICI vb. a (se) schimnici, a (se) sihăstri, (reg.) a (se) pustelnici. (A ~ departe de lume.)