PUSTIÍRE, pustiiri, s. f. Acțiunea de a (se) pustii și rezultatul ei; distrugere, devastare, nimicire. ♦ (Concr.) Pustiu (I 1). [Pr.: -ti-i-] – V. pustii.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PUSTIÍRE s. 1. v. distrugere. 2. v. dezastru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUSTIÍRE s. v. deșert, pustietate, pustiu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pustiíre s. f., g.-d. art. pustiírii; pl. pustiíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUSTIÍ, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. Refl. (Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A PUSTIÍ ~ésc tranz. (case, localități, terenuri etc.) A transforma în pustiu prin distrugere; a devasta. /Din pustiu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PUSTIÍ mă ~ésc intranz. 1) A se pierde printre străini; a fi departe de locurile natale. 2) rar A se retrage în singurătate; a se însingura. /Din pustiu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUSTIÍ vb. v. distruge.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUSTIÍ vb. v. abandona, asasina, lăsa, omorî, părăgini, părăsi, sălbătici, suprima, ucide.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pustií vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustiésc, imperf. 3 sg. pustiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pustiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink