PUSTIICIÓS, -OÁSĂ, pustiicioși, -oase, adj. (Rar) Pustiu2. – Din pustiu2 + suf. -icios.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PUSTIICIÓS adj. v. deșert, devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, gol, necultivat, nelocuit, nepopulat, nimicitor, pustiitor, pustiu, ruinător, sălbatic, vid.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink