poslușanie sf [At: (a. 1630) BUL. COM. IST. V, 55 / V: (îrg) pozlu~, (înv) ~șenie, ~loș~, ~ujenie, pus~ / Pl: ~ii / E: slv послоушаниѥ] 1 (Înv) Ascultare. 2 (Înv) Supunere. 3 (Înv) Muncă prestată pe moșiile boierești sau mănăstirești. 4 (Înv; pgn) Muncă. 5 (Înv) Serviciu. 6 (Înv) Slujbă religioasă. 7 (Înv; lpl) Obiecte care servesc la oficierea unui serviciu religios. 8 (Îrg) Aprobare. 9 (Îrg) Dispoziție.

poslușánie f. (vsl. poslušaniĭe, supunere, infl. de posluženiĭe, slujbă. V. blagopo-). Vechĭ. Slujbă, serviciŭ. – Și -jénie (Mold.).

posloșanie sf vz poslușanie

poslujenie sf vz poslușanie

poslușenie sf vz poslușanie

pozlușanie sf vz poslușanie

puslușanie sf vz poslușanie

poslușanie, poslușanii s. f. (Înv.) 1. Ascultare, supunere. 2. Muncă prestată pe moșiile mănăstirești sau boierești; p. gener. serviciu, muncă, slujbă. ♦ Slujbă religioasă, serviciu divin. ♦ (La pl.) Obiecte care servesc la oficierea unui serviciu religios. 3. Dezlegare; îngăduință, dispoziție, aprobare. [Var.: poslușenie, poslujenie, posloșanie, puslușanie s. f.] – Din sl. poslušanije.

puslușanie s. f. v. poslușanie.

POSLUȘANIE s. v. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, funcție, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, post, serviciu, slujbă, voie, voință, vrere.

poslușanie s. v. ACORD. APROBARE. ASENTIMENT. AVIZ. CONSIMȚĂMÎNT. CONSIMȚIRE. FUNCȚIE. ÎNCUVIINȚARE. ÎNGĂDUINȚĂ. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. PERMISIUNE. POST. SERVICIU. SLUJBĂ. VOIE. VOINȚĂ. VRERE.

POSLUȘANIE s. f. 1. (Mold.) Ascultare, supunere. Era drag tuturor fraților în mănăstire pentru smerenia și poslușania ce avea cătră toți. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, VS. 2. (Mold., ȚR) Muncă prestată pe moșiile boierești sau mănăstirești; muncă, slujbă, serviciu. A: Și făcîndu-i poslușanie un ucenic ... DOSOFTEI. VS; cf. URECHE. B: Să nevoia spre toate poslușaniile. ANON. CANTAC.; cf. BIBLIA (1688); NEAGOE. ♦ Slujbă religioasă. A: Să fac (ă) sfînta pos[lu]sanie. MÎNTUIREA PĂCĂTOȘILOR, 1691. B: Și fraților ... dați ... la toată slujba poslușeniei ... BIBLIA (1688). ♦ (ȚR) Obiect de cult religios. Și toate vasele lor și toate poslușaniile lor pre nume să socotiți pre dînșii. BIBLIA (1688). 3. (Mold.) Dezlegare, îngăduință, aprobare. Parimiile preste an tipărite ... cu poslusaniia smeritului Dosoftei mitropolitul. DOSOFTEI, PARIMIAR; cf. PRAV. Variante: poslușenie (BIBLIA 1688). Etimologie: sl. poslušanije. Vezi și posluși, poslușire, poslușitor, poslușnic. Cf. d v o r b ă (2), p o z v o l, p o z v o l e n i e, p o z v o l i r e.

POSLUȘENIE s. f. v. poslușanie.