PUSILANÍM, -Ă, pusilanimi, -e, adj. (Franțuzism) Fricos. – Din fr. pusillanime.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PUSILANÍM, -Ă adj. (Liv.) Lipsit de curaj, laș, fricos; becisnic. [< fr., engl., it. pusillanime, lat.t. pusillanimis < pusillus – mic, animus – suflet].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PUSILANÍM, -Ă adj. lipsit de curaj, laș, fricos. (< fr., it. pusillanime, lat. pusillanimus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pusilaním adj. m., pl. pusilaními; f. sg. pusilanímă, pl. pusilaníme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

pusilánim, -ă adj. (rar) Fricos; (aici) fragil ◊ „Când se explică, poetul devine pusilanim trecând în metaforă [...] Totul e frumos spus, dar futil.” Săpt. 27 V 83 p. 2. ◊ „«Cântecul pentru Gică piratul», cam pusilanim, bate și el undeva [...]” Săpt. 24 II 84 p. 2 (din fr., engl., it. pusilanime; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink