pusăciune sf [At: RUS, I. I, 60/25 / V: (înv) ~ățiune / Pl: ~ni / E: pus cf it posizione, fr position] (Înv) 1 Fel în care este așezat sau situat ceva sau cineva în spațiu, în raport cu altcineva sau altceva Si: (înv) pusătură (1), (înv) pusoare (1). 2 Împrejurare în care se găsește cineva.

pusățiune sf vz pusăciune

PUSĂCIUNE s. v. amplasament, așezare, loc, poziție, situație.

pusăciune s. v. AȘEZARE. LOC. POZIȚIE. SITUAȚIE.