PURULÉNT, -Ă, purulenți, -te, adj. Care are puroi, care elimină puroi; care puroiază; supurant, puroios. – Din fr. purulent, lat. purulentus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PURULÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre infecții, răni) Care puroiază; cu puroi; puroios; supurant. /<fr. purulent, lat. purulentus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PURULÉNT, -Ă adj. Cu puroi, care puroiază; supurant. [< fr. purulent].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PURULÉNT, -Ă adj. care puroiază; supurant. (< fr. purulent, lat. purulentus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PURULÉNT adj. (MED.) supurant, (rar) puroiat, (înv. și reg.) puroios. (Rană ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

purulént adj. m., pl. purulénți; f. sg. puruléntă, pl. purulénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink