2 intrări
18 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (6)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PURTĂTOR, -OARE, purtători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care poartă, care duce sau aduce ceva cu sine. ◊ Purtător de cuvânt = a) persoană care ia cuvântul în numele altora într-un grup, într-o adunare etc.; persoană care reprezintă interesele altora; b) spec. persoană fizică sau juridică împuternicită să difuzeze în țară și în străinătate știri și textele documentelor oficiale sau ale unor organizații, instituții etc. Undă purtătoare = undă electromagnetică de înaltă frecvență, care, fiind modulată de un semnal de mesaj, servește la transmiterea acestuia. (Fin.) Obligație la purtător = obligație care nu poartă numele proprietarului. Purtător de germeni = organism uman sau animal care adăpostește microbi patogeni, de obicei într-una din cavitățile naturale ale corpului, constituind, în același timp, o sursă permanentă de infecție. – Purta + suf. -ător.
purtător, ~oare [At: CORESI, EV. 30 / Pl: ~i, ~oare / E: purta + -ător] 1-2 smf, a (Ființă) care poartă (1). 3 smf (îs) ~ de cuvânt Persoană fizică sau juridică împuternicită să difuzeze în țară și în străinătate știri și textele documentelor oficiale sau ale unor organizații, instituții etc. 4 smf (Rar; îs) ~ de condei Scriitor. 5 a (Îs) Undă ~oare Undă electromagnetică de înaltă frecvență care, fiind modulată de un semnal de mesaj, servește la transmiterea acestuia. 6 sn (Îs) ~ de germeni Organism uman sau animal care adăpoștește microbi patogeni, de obicei într-una din cavitățile naturale ale corpului, constituind o sursă permanentă de infecție. 7 smf Persoană care are ceva asupra sa. 8-9 smf (Îljv) La ~ (Care poate fi plătit, achitat, folosit etc.) fără a avea indicat numele titularului. 10-11 smf, a (Ființă) care răspândește, propagă etc. 12-13 smf, a (Înv; șîs ~ de Dumnezeu, ~ de dumnezeire) (Om) care crede în Dumnezeu și care practică ori propagă religia creștină. 14 smf (Pex) Sfânt. 15 smf (Înv; îs) ~ de grijă Persoană care se ocupă de cineva sau de ceva. 16 sm (Înv) Conducător (1). 17 smf (Îvr) Persoană îmbrăcată, împodobită cu ceva. 18 a (Reg; d. îmbrăcăminte) Trainic. 19 a Care are imprimat, gravat, pictat etc. ceva. 20 a (Rar) Care produce ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PURTĂTOR, -OARE, purtători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care poartă, care duce sau aduce ceva cu sine. ◊ Purtător de cuvânt = persoană fizică sau juridică împuternicită să difuzeze în țară și în străinătate știri și textele documentelor oficiale sau ale unor organizații, instituții etc. Undă purtătoare = undă electromagnetică de înaltă frecvență, care, fiind modulată de un semnal de mesaj, servește la transmiterea acestuia. (Fin.) Obligație la purtător = obligație care nu poartă numele proprietarului. Purtător de germeni = organism uman sau animal care adăpostește microbi patogeni, de obicei într-una din cavitățile naturale ale corpului, constituind, în același timp, o sursă permanentă de infecție. – Purta + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PURTĂTOR1, -OARE, purtători, -oare, adj. Care poartă, care duce sau aduce ceva. Și-acum, la lumina ce vine, încep să se miște greoaie Făpturi purtătoare de ploaie. COȘBUC, P. II 8. Îi dărui săgețile sale cele purtătoare de moarte. ISPIRESCU, U. 78.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PURTĂTOR2, -OARE, purtători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care poartă, care duce sau aduce ceva cu sine. Tot Ion era purtătorul nostru de ștafete. GANE, IST. III 30. Ercul rusticul, al Lațiului purtător de baltag. ODOBESCU. III 75. Purtător de cuvînt v. cuvînt (2), Obligație la purtător = obligație care (spre deosebire de cea «nominală») nu poartă numele posesorului. ◊ Fig. Limba este purtătoarea culturii poporului respectiv. IORDAN, L. R. 25. Purtători senini de grijă, Unde sînteți, ochi căprui? GOGA, P. 93. Crainici, iepurii cei repezi Purtători ii sînt de vești. EMINESCU, O. I 100. 2. (Învechit) Conducător. Mircea-vodă-n mijloc șede Și la dreapta lui se vede. Zmeii Țării Romînești, Purtătorii oștilor. ALECSANDRI, P. P. 196.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PURTĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care poartă, duce o încărcătură; care transportă. ◊ Cec (sau obligație) la ~ cec (sau obligație) în care nu este indicat numele deținătorului. /a purta + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
purtător a. și m. care poartă: ochi purtători de pace EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
purtătór, -oáre adj. Care poartă: purtătoru steaguluĭ. Care posedă: putătoru unuĭ nume, unuĭ titlu, uneĭ polițe. Purtător de grijă, intendent, supraveghetor. Purtător de vĭață, vivificant. Purtător de moarte, mortal. Purtător de Dumnezeŭ, sfînt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
purtător adj. m., s. m., pl. purtători; adj. f., s. f. sg. și pl. purtătoare (și: purtător de cuvânt)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
purtător adj. m., s. m., pl. purtători; adj. f., s. f. sg. și pl. purtătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
purtător adj. m., s. m., pl. purtători; f. sg. și pl. purtătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PURTĂTOR s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PURTĂTOR adj., s. v. călăuzitor, îndrumător, povățuitor, sfătuitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PURTĂTOR adj., s. 1. adj. v. transportor. 2. s. deținător, posesor. (Purtător al unui nume.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PURTĂTOR adj., s. 1. adj. transportor. (Bandă ~.) 2. s. deținător, posesor. (~ unui nume.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
purtător adj., s. v. CĂLĂUZITOR. ÎNDRUMĂTOR. POVĂȚUITOR. SFĂTUITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
purtător s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PURTĂTORI DE SABIE, Cavaleri ~, ordin religios creat în 1197, la Bremen, de Albert de Buxhövden, episcop de Riga, care a primit o organizare militară (1202) pentru creștinarea, prin forță, a Țărilor Baltice. S-a unit (1237) cu cel al Cavalerilor Teutoni.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
purtător, purtătoareadjectiv
- 1. Care poartă, care duce sau aduce ceva cu sine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și-acum, la lumina ce vine, Încep să se miște greoaie Făpturi purtătoare de ploaie. COȘBUC, P. II 8. DLRLC
- Îi dărui săgețile sale cele purtătoare de moarte. ISPIRESCU, U. 78. DLRLC
- 1.1. Undă purtătoare = undă electromagnetică de înaltă frecvență, care, fiind modulată de un semnal de mesaj, servește la transmiterea acestuia. DEX '09
-
etimologie:
- Purta + sufix -ător. DEX '09 DEX '98
purtător, purtătorisubstantiv masculin purtătoare, purtătoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care poartă, care duce sau aduce ceva cu sine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tot Ion era purtătorul nostru de ștafete. GANE, IST. III 30. DLRLC
- Ercul rusticul, al Lațiului purtător de baltag. ODOBESCU. III 75. DLRLC
- Limba este purtătoarea culturii poporului respectiv. IORDAN, L. R. 25. DLRLC
- Purtători senini de grijă, Unde sînteți, ochi căprui? GOGA, P. 93. DLRLC
- Crainici, iepurii cei repezi Purtători îi sînt de vești. EMINESCU, O. I 100. DLRLC
- 1.1. Purtător de cuvânt = persoană care ia cuvântul în numele altora într-un grup, într-o adunare etc.; persoană care reprezintă interesele altora. DEX '09
- 1.2. Purtător de cuvânt = persoană fizică sau juridică împuternicită să difuzeze în țară și în străinătate știri și textele documentelor oficiale sau ale unor organizații, instituții etc. DEX '09 DLRLC
- 1.3. Obligație la purtător = obligație care nu poartă numele proprietarului. DEX '09 DLRLC
- 1.4. Purtător de germeni = organism uman sau animal care adăpostește microbi patogeni, de obicei într-una din cavitățile naturale ale corpului, constituind, în același timp, o sursă permanentă de infecție. DEX '09
-
- 2. Conducător. DLRLCsinonime: conducător
- Mircea-vodă-n mijloc șede Și la dreapta lui se vede... Zmeii Țării Romînești, Purtătorii oștilor. ALECSANDRI, P. P. 196. DLRLC
-
etimologie:
- Purta + sufix -ător. DEX '09 DEX '98