3 definiții pentru purtătură

Explicative DEX

purtătu sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: purtat1 + ură] (Îrg) 1 Purtare (1). 2 (Îvr; fig) Suportare. 3 (Îvr; fig) Îngrijire. 4 (Mpl) Conduită (1). 5 (Înv) Conducere. 6 (Îs) ~ de grijă Solicitudine arătată cuiva.

Sinonime

PURTĂTU s. v. comportament, comportare, conduită, purtare.

purtătu s. v. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. PURTARE.

Intrare: purtătură
purtătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purtătu
  • purtătura
plural
  • purtături
  • purtăturile
genitiv-dativ singular
  • purtături
  • purtăturii
plural
  • purtături
  • purtăturilor
vocativ singular
plural