PURITÁTE s. f. Faptul de a fi pur; curățenie. ♦ Fig. (Rar) Castitate, curățenie sufletească, candoare. – Din lat. puritas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PURITÁTE ~ăți f. 1) Caracter pur. ~atea aurului. 2) fig. Curățenie sufletească; nevinovăție; neprihănire; inocență; candoare; castitate. /<lat. puritas, ~atis, fr. pureté
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PURITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este pur; curățenie. ♦ (Fig.) Nevinovăție, castitate; candoare. [Cf. lat. puritas, fr. pureté].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PURITÁTE s. f. 1. calitatea a ceea ce este pur. 2. (fig.) curățenie morală, nevinovăție; candoare. 3. (biol.) ă gameților = fenomen prin care celulele de reproducere mascule și femele sunt haploide, în timp ce celulele somatice sunt diploide. (< it. purità, lat. puritas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PURITÁTE s. 1. curățenie. (~ aurului.) 2. v. limpezime. 3. v. claritate. 4. v. desăvârșire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PURITÁTE s. v. candoare, castitate, feciorie, inocență, neprihănire, nevinovăție, pudicitate, pudoare, virginitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Puritate ≠ impuritate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

puritáte s. f., g.-d. art. purității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink