PURITÁN, -Ă, puritani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al puritanismului; p. ext. persoană care practică sau afișează o moralitate foarte severă. 2. Adj. Care aparține puritanismului, privitor la puritanism; p. ext. care profesează sau afișează o morală excesivă. – Din fr. puritain.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PURITÁN¹ ~ă (~i, ~e) Care ține de puritanism; propriu puritanismului. /<fr. puritain
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PURITÁN² ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Adept al puritanismului. 2) Persoană care vădește sau afișează o moralitate scrupuloasă. /<fr. puritain
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PURITÁN, -Ă adj. Referitor la puritanism; (p. ext.) care practică sau afișează o morală excesivă. // s.m. și f. Adept al puritanismului; (p. ext.) om de o moralitate excesivă. [< engl. puritan, cf. fr. puritain].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PURITÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al puritanismului; (p.ext.) (om) de o moralitate rigidă. (< fr. puritain)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

puritán s. m., adj. m., pl. puritáni; f. sg. puritánă, g.-d. art. puritánei, pl. puritáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink