2 definiții pentru puriță

Explicative DEX

puriță sf [At: BORZA, D. 31 / Pl: ~țe / E: nct] (Bot; reg) 1 Dentiță (Bidens tripartitus). 2 Cârligioară (Bidens cernuus).

Arhaisme și regionalisme

puriță, purițe, s.f. (reg.) 1. plantă erbacee cu flori galbene și fructe achene; dentiță. 2. plantă erbacee denumită și: cârligioasă.

Intrare: puriță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puriță
  • purița
plural
  • purițe
  • purițele
genitiv-dativ singular
  • purițe
  • puriței
plural
  • purițe
  • purițelor
vocativ singular
plural