purgatoriu, purgatorii s. n. (La catolici) Loc de suferință în care sufletele morților cu păcate mai ușoare se purifică înainte de a intra în paradis. Dogma despre purgatoriu, formulată de Bis. romano-catolică la Sinodul de la Florența (1439) și de la Trident (1562), este respinsă de ortodocși și de protestanți. [Var.: purgator s. n.] – Din lat. purgatorium, it. purgatorio.