2 definiții pentru purecitură
Explicative DEX
purecitură sf [At: CHEST. II, 369/260 / Pl: (rar) ~ri / E: pureci + -tură] (Reg; csc) Șipci subțiri care se bat pe pereții caselor de lemn, pentru a fixa tencuiala sau lutul.
Arhaisme și regionalisme
purecitură s.f. (reg.; cu sens colectiv) șipci subțiri care se bat pe pereții caselor de lemn, pentru a fixa tencuiala sau lutul.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: purecitură
purecitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||