2 definiții pentru purecar
Explicative DEX
purecar sm [At: ȘEZ. IX, 57 / Pl: ~i / E: pureca + -ar] (Reg) Omorâtor de pureci (1).
Arhaisme și regionalisme
purecar, purecari, s.m. (reg.) omorâtor de purici.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: purecar
purecar substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)