purcelușă f. (Banat) pitulice (cu capul negru).

purceluș, ~ă [At: POLIZU / Pl: ~i, ~e / E: purcel + -uș] 1-10 smf (Șhp) Purcel (1-10). 11-12 smf (Fam) Epitet alintător dat copiilor (dolofani). 13 sf (Reg) Pasăre de culoare sură spre maroniu pe spate și albă pe pântece, care trăiește prin grădini Si: (reg) pitulice, țâț (Sylvia curruca). 14 sf (Reg) Pasăre de culoare măslinie pe spate, albă pe gât și pe pântece, care își face cuibul prin tufișuri și prin iarbă Si: (reg) pitulice, scrofiță (Sylvia hortensis). 15 sf (Reg; îc) ~ă-neagră Pasăre mică, de culoare sură închis pe spate și sură deschis pe burtă, care trăiește prin tufișuri și prin păduri și cântă plăcut Si: pitulice (Sylvia atricapilla). 16 sf (Mpp; reg) Pușchea.

PURCELUȘ, -Ă, purceluși, -e, s. m. și f. Diminutiv al lui purcel. Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84. Și nu-l frige cum se frige, Ci-l înfige în cîrlige, înjungheat, nejupuit, Ca un purceluș pîrlit. TEODORESCU, P. P. 295. Am un purceluș cu mațele de oțel (Lacătul). GOROVEI, C. 194.

purcelușă (fam.) s. f., art. purcelușa, g.-d. art. purcelușei; pl. purcelușe

purcelușă (fam.) s. f., art. purcelușa, g.-d. art. purcelușei; pl. purcelușe

purcelușă s. f., g.-d. art. purcelușei; pl. purcelușe

PURCELUȘĂ s. (ORNIT.) 1. (Sylvia curruca) pitulice, (reg.) scrofiță, țâț. 2. (Sylvia hortensis) pitulice, (reg.) scrofiță. 3. purcelușă neagră (Sylvia atricapilla) = (reg.) pitulice-cu-cap-negru, pitulice-neagră.

PURCELUȘĂ s. (ORNIT.) 1. (Sylvia curruca) pitulice, (reg.) scrofiță, țîț. 2. (Sylvia hortensis) pitulice, (reg.) scrofiță. 3. purcelușă neagră (Sylvia atricapilla) = (reg.) pitulice-cu-cap-negru, pitulice-neagră.