3 intrări
10 definiții

Explicative DEX

pupuia vr [At: GR. S. VI, 95 / P: ~pu-ia / Pzi: ~iez / E: pupui1] (Mar) A se cocoța pe ceva.

pupui2 [At: H III, 325 / Pzi: ~esc, pupui / E: pup1 + -ui] 1 vi (Reg) A pupăi (1). 2 vr (Olt; Mun) A pune ceva la cale Si: a șușoti. 3 vt (Reg) A agasa (1). 4 vrr (Mun) A se giugiuli.

pupui3, ~e a [At: PASCU, S. 135 / Pl: ~ / E: ns cf pup2] (Mol; d. copiii mici) Frumos.

Sinonime

PUPUIA vb. v. cățăra, cocoța, ridica.

pupuia vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA.

PUPUI vb. v. pupăi, șopti, șușoti.

pupui vb. v. PUPĂI. ȘOPTI. ȘUȘOTI.

Arhaisme și regionalisme

pupuiá, v.r. (reg.) A se cocoța pe ceva. – Din pupui „coc” (MDA).

pupuia, vb. refl. – (reg.) A se cocoța pe ceva. (Maram.). – Din pupui „coc” (MDA).

pupuia, vb. refl. – A se cocoța pe ceva. Atestat doar în Maram. – Din pupui „coc”.

Intrare: pupuia
verb (V213)
DLR.
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pupuia
  • pupuiere
  • pupuiat
  • pupuiatu‑
  • pupuind
  • pupuindu‑
singular plural
  • pupuia
  • pupuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pupuiez
(să)
  • pupuiez
  • pupuiam
  • pupuiai
  • pupuiasem
a II-a (tu)
  • pupuiezi
(să)
  • pupuiezi
  • pupuiai
  • pupuiași
  • pupuiaseși
a III-a (el, ea)
  • pupuia
(să)
  • pupuieze
  • pupuia
  • pupuie
  • pupuiase
plural I (noi)
  • pupuiem
(să)
  • pupuiem
  • pupuiam
  • pupuiarăm
  • pupuiaserăm
  • pupuiasem
a II-a (voi)
  • pupuiați
(să)
  • pupuiați
  • pupuiați
  • pupuiarăți
  • pupuiaserăți
  • pupuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • pupuia
(să)
  • pupuieze
  • pupuiau
  • pupuia
  • pupuiaseră
Intrare: pupui (adj.)
pupui3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A120)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pupui
  • pupuiul
  • pupuie
  • pupuia
plural
  • pupui
  • pupuii
  • pupuie
  • pupuiele
genitiv-dativ singular
  • pupui
  • pupuiului
  • pupuie
  • pupuiei
plural
  • pupui
  • pupuilor
  • pupuie
  • pupuielor
vocativ singular
plural
Intrare: pupui (vb.)
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pupui
  • pupuire
  • pupuit
  • pupuitu‑
  • pupuind
  • pupuindu‑
singular plural
  • pupuiește
  • pupuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pupuiesc
(să)
  • pupuiesc
  • pupuiam
  • pupuii
  • pupuisem
a II-a (tu)
  • pupuiești
(să)
  • pupuiești
  • pupuiai
  • pupuiși
  • pupuiseși
a III-a (el, ea)
  • pupuiește
(să)
  • pupuiască
  • pupuia
  • pupui
  • pupuise
plural I (noi)
  • pupuim
(să)
  • pupuim
  • pupuiam
  • pupuirăm
  • pupuiserăm
  • pupuisem
a II-a (voi)
  • pupuiți
(să)
  • pupuiți
  • pupuiați
  • pupuirăți
  • pupuiserăți
  • pupuiseți
a III-a (ei, ele)
  • pupuiesc
(să)
  • pupuiască
  • pupuiau
  • pupui
  • pupuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pupui, pupuiescverb

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.