opțiuni
  • info
3 intrări
11 definiții

Explicative DEX

pupui1 sn [At: CONV. LIT. IX, 190 / V: bubui / Pl: ~e / E: pup4] 1 (Med; Trs) Cifoză. 2 (Trs; Ban) Moț1. 3 (Reg) Coc2.

pupui2 [At: H III, 325 / Pzi: ~esc, pupui / E: pup1 + -ui] 1 vi (Reg) A pupăi (1). 2 vr (Olt; Mun) A pune ceva la cale Si: a șușoti. 3 vt (Reg) A agasa (1). 4 vrr (Mun) A se giugiuli.

pupui3, ~e a [At: PASCU, S. 135 / Pl: ~ / E: ns cf pup2] (Mol; d. copiii mici) Frumos.

PUPUI, pupuie, s. n. 1. Moț. De aceea e ciocoiul ( = ciocîrlanul) cu pupui în vîrful capului. MARIAN, O. I 338. 2. (Regional) Cocoașă. O babă. șchioapă cu pupui în spate. La CADE.

PUPUI, pupuie, s. n. 1. Moț (de păr, de pene). 2. (Reg.) Cocoașă.

pupúĭ n., pl. e (var. din cucuĭ 1; de aci și ngr. púpi și ung. púp, id.). Trans. Gheb.

bubui2 sn vz pupui

Sinonime

PUPUI s. v. cifoză, cocoașă, gibozitate, moț.

PUPUI vb. v. pupăi, șopti, șușoti.

pupui s. v. CIFOZĂ. COCOAȘĂ. GIBOZITATE. MOȚ.

pupui vb. v. PUPĂI. ȘOPTI. ȘUȘOTI.

Intrare: pupui (adj.)
pupui3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A120)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pupui
  • pupuiul
  • pupuie
  • pupuia
plural
  • pupui
  • pupuii
  • pupuie
  • pupuiele
genitiv-dativ singular
  • pupui
  • pupuiului
  • pupuie
  • pupuiei
plural
  • pupui
  • pupuilor
  • pupuie
  • pupuielor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: pupui (s.n.)
pupui1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pupui
  • pupuiul
  • pupuiu‑
plural
  • pupuie
  • pupuiele
genitiv-dativ singular
  • pupui
  • pupuiului
plural
  • pupuie
  • pupuielor
vocativ singular —
plural —
bubui2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bubui
  • bubuiul
plural
  • bubuie
  • bubuiele
genitiv-dativ singular
  • bubui
  • bubuiului
plural
  • bubuie
  • bubuielor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pupui (vb.)
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pupui
  • pupuire
  • pupuit
  • pupuitu‑
  • pupuind
  • pupuindu‑
 singular plural
  • pupuiește
  • pupuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pupuiesc
 (să)
  • pupuiesc
  • pupuiam
  • pupuii
  • pupuisem
a II-a (tu)
  • pupuiești
 (să)
  • pupuiești
  • pupuiai
  • pupuiși
  • pupuiseși
a III-a (el, ea)
  • pupuiește
 (să)
  • pupuiască
  • pupuia
  • pupui
  • pupuise
plural I (noi)
  • pupuim
 (să)
  • pupuim
  • pupuiam
  • pupuirăm
  • pupuiserăm
  • pupuisem
a II-a (voi)
  • pupuiți
 (să)
  • pupuiți
  • pupuiați
  • pupuirăți
  • pupuiserăți
  • pupuiseți
a III-a (ei, ele)
  • pupuiesc
 (să)
  • pupuiască
  • pupuiau
  • pupuiră
  • pupuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pupui, pupuiesubstantiv neutru

  • 1. Moț. DLRLC
    sinonime: moț
    • format_quote De aceea e ciocoiul ( = ciocârlanul) cu pupui în vîrful capului. MARIAN, O. I 338. DLRLC
  • 2. regional Cifoză, cocoașă, gibozitate. DLRLC
    sinonime: cifoză cocoașă gibozitate
    • format_quote O babă... șchioapă cu pupui în spate. La CADE. DLRLC

pupui, pupuiescverb

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.