9 definiții pentru «punitiv»   declinări

PUNITÍV, -Ă, punitivi, -e, adj. (Livr.) Care pedepsește; destinat să pedepsească. – Din fr. punitif.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PUNITÍV, -Ă, punitivi, -e, adj. (Livr.) Care pedepsește; destinat să pedepsească. – Din fr. punitif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

punitív adj. m., pl. punitívi; f. punitívă, pl. punitíve
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PUNITÍV adj. v. pedepsitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUNITÍV ~ă (~i, ~e) livr. Care pedepsește; care are scopul de a pedepsi. /<fr. punitif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUNITÍV, -Ă adj. Referitor la pedeapsă; pedepsitor. [< fr. punitif, cf. lat. punire – a pedepsi].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PUNITÍV, -Ă adj. care pedepsește; destinat a pedepsi. (< fr. punitif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

punitív adj. m., pl. punitívi; f. sg. punitívă, pl. punitíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*punitív, -ă adj. (d. lat. punitus, pedepsit). Făcut în scop de pedeapsă: expedițiune punitivă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink