opțiuni
  • info
2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

punguit1, ~ă a [At: L. ROM. 1959, nr. 5, 73 / Pl: ~iți, ~e / E: pungui] (Reg) Pungălit (1).

punguit2, ~ă a [At: BOCEANU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: pungă] (Olt) Zgârcit.

pungui [At: POLIZU / Pzi: ~esc, (reg) pungui / E: pungă + -ui] 1 vt (Pop) A pungăși (1). 2 vr (Mun) A se căuta prin buzunare de bani. 3 vt (Reg) A pungăli (1). 4 vr (Reg; d. fructe) A se încreți. 5 vt (Rar; c. i. gura sau buzele; ccd) A pungi1 (1). 6 vr (D. obraji etc.) A se zbârci.

PUNGUI, pungui, vb. IV. Tranz. (Regional) A fura, a înșela, a escroca, a pungași. Ca să dea conced (= concediu) la soldați – o zi, două – îi punguie. STANCU, D. 308.

PUNGUI, punguiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A fura, a escroca, a pungăși. – Din pungă.

Sinonime

PUNGUIT s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

punguit s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

PUNGUI vb. v. fura, pungăși.

pungui vb. v. FURA. PUNGĂȘI.

Arhaisme și regionalisme

punguit1, punguită, adj. (reg.) pungălit; prost cusut, de mântuială.

punguit2, punguită, adj. (reg.) zgârcit, avar, harpagon.

pungui, punguiesc și pungui, vb. IV 1. (pop.) a pungăși. 2. (refl.; reg.) a se căuta, a se scotoci prin buzunare de bani. 3. (reg.) a pungăli, a coase prost, de mântuială. 4. (refl.; reg.; despre fructe) a se încreți, a se zbârci. 5. (reg.; despre gură sau buze) a pungi, a țuguia.

Intrare: punguit
punguit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • punguit
  • punguitul
  • punguitu‑
  • punguită
  • punguita
plural
  • punguiți
  • punguiții
  • punguite
  • punguitele
genitiv-dativ singular
  • punguit
  • punguitului
  • punguite
  • punguitei
plural
  • punguiți
  • punguiților
  • punguite
  • punguitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: pungui
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pungui
  • punguire
  • punguit
  • punguitu‑
  • punguind
  • punguindu‑
 singular plural
  • punguie
  • punguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pungui
 (să)
  • pungui
  • punguiam
  • punguii
  • punguisem
a II-a (tu)
  • pungui
 (să)
  • pungui
  • punguiai
  • punguiși
  • punguiseși
a III-a (el, ea)
  • punguie
 (să)
  • punguie
  • punguia
  • pungui
  • punguise
plural I (noi)
  • punguim
 (să)
  • punguim
  • punguiam
  • punguirăm
  • punguiserăm
  • punguisem
a II-a (voi)
  • punguiți
 (să)
  • punguiți
  • punguiați
  • punguirăți
  • punguiserăți
  • punguiseți
a III-a (ei, ele)
  • punguie
 (să)
  • punguie
  • punguiau
  • punguiră
  • punguiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pungui
  • punguire
  • punguit
  • punguitu‑
  • punguind
  • punguindu‑
 singular plural
  • punguiește
  • punguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • punguiesc
 (să)
  • punguiesc
  • punguiam
  • punguii
  • punguisem
a II-a (tu)
  • punguiești
 (să)
  • punguiești
  • punguiai
  • punguiși
  • punguiseși
a III-a (el, ea)
  • punguiește
 (să)
  • punguiască
  • punguia
  • pungui
  • punguise
plural I (noi)
  • punguim
 (să)
  • punguim
  • punguiam
  • punguirăm
  • punguiserăm
  • punguisem
a II-a (voi)
  • punguiți
 (să)
  • punguiți
  • punguiați
  • punguirăți
  • punguiserăți
  • punguiseți
a III-a (ei, ele)
  • punguiesc
 (să)
  • punguiască
  • punguiau
  • punguiră
  • punguiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

punguit, punguităadjectiv

pungui, pungui / pungui, punguiescverb

etimologie:
  • pungă DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.