opțiuni
  • info
3 intrări
16 definiții

Explicative DEX

PUNGI, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (În expr.) A-și pungi gura (sau buzele) = a-și strânge și a-și țuguia buzele. 2. (Înv.) A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte. – Din pungă.

PUNGI, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (În expr.) A-și pungi gura (sau buzele) = a-și strânge și a-și țuguia buzele. 2. (Înv.) A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte. – Din pungă.

punge vt(a) [At: CLEMENS / V: (reg) pungi / Pzi: pung / E: ml pungere] 1 (Îrg; d. obiecte cu vârf ascutit) A împunge. 2 (Îrg) A înțepa. 3 (Olt; îf pungi) A pungăli (1).

pungi2 v vz punge

pungi1 [At: BĂLCESCU ap. GHICA, A. 614 / Pzi: ~gesc / E: pungă] 1 vt (C. i. gura sau buzele; ccd prn personal; șîe a-și ~ gura sau buzele) A strânge și a țuguia, dând aspectul unei pungi (1) Si: (rar) a pungui (5). 2 vr (Reg) A se chirci. 3-4 vt (Înv) A pungăși (1-2). 5 vr (Mun; Olt) A fi zgârcit. 6 vt (Înv) A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte.

PUNGI, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (Numai în expr.) A-și pungi gura (sau buzele) = a da gurii forma unei pungi, strîngînd sau încrețind buzele; a face gura pungă. V. pungă. Clătină capul încăpățînat și, pungindu-și buzele, împinse luntrea la debarcader. GALAN, B. I 46. Se poate... își pungi gura fetica. SADOVEANU, M. C. 153. 2. (Învechit) A stoarce cuiva bani prin mijloace necorecte, prin abuz de putere, înșelătorie, escrocherie etc.; a pungăși. Astăzi... s-a dres treaba cu poliția. Toată pricina era să mă pungească. BĂLCESCU, la GHICA, A. 614. [Jucătorii] se uscau de dor să-l pungească ca mai nainte. NEGRUZZI, S. I 85. A hotărît să-și răzbune cum se cade, pungind pre cei mai mari boieri. id. ib. 87.

A PUNGI ~esc tranz. 1) înv. A lăsa cu punga goală (profitând de o anumită situație, furând etc.). 2) reg. A coase rău, încrețind țesătura ca o pungă. ◊ A-și ~ gura (sau buzele) a încreți buzele, dând forma unei pungi legate la gură. /Din pungă

pungì v. a pungăși la joc: pungind pe cei mai mari boieri NEGR.

pungésc v. tr. (d. pungă). Nord. Pungășesc. Sud. Strîng gura saŭ pelea, o fac pungă: gura se pungește de fructe acre, pĭelea se pungește după arsură.

Ortografice DOOM

pungi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungesc, 3 sg. pungește, imperf. 1 pungeam; conj. prez. 1 sg. să pungesc, 3 să pungească

pungi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungesc, imperf. 3 sg. pungea; conj. prez. 3 să pungească

pungi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungesc, imperf. 3 sg. pungea; conj. prez. 3 sg. și pl. pungească

Sinonime

PUNGE vb. v. împunge, înțepa.

PUNGI vb. v. calici, fura, lăcomi, pungăși, scumpi, zgârci.

punge vb. v. ÎMPUNGE. ÎNȚEPA.

pungi vb. v. CALICI. FURA. LĂCOMI. PUNGĂȘI. SCUMPI. ZGÎRCI.

Arhaisme și regionalisme

punge, pung, vb. III (înv. și reg.) 1.. a împunge, a înțepa. 2. (în forma: pungi) a coase prost, de mântuială.

Intrare: pungire
pungire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pungire
  • pungirea
plural
  • pungiri
  • pungirile
genitiv-dativ singular
  • pungiri
  • pungirii
plural
  • pungiri
  • pungirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: punge
verb (VT646)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • punge
  • pungere
  • puns
  • punsu‑
  • pungând
  • pungându‑
 singular plural
  • punge
  • pungi
  • pungeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pung
 (să)
  • pung
  • pungeam
  • punsei
  • punsesem
a II-a (tu)
  • pungi
 (să)
  • pungi
  • pungeai
  • punseși
  • punseseși
a III-a (el, ea)
  • punge
 (să)
  • pungă
  • pungea
  • punse
  • punsese
plural I (noi)
  • pungem
 (să)
  • pungem
  • pungeam
  • punserăm
  • punseserăm
  • punsesem
a II-a (voi)
  • pungeți
 (să)
  • pungeți
  • pungeați
  • punserăți
  • punseserăți
  • punseseți
a III-a (ei, ele)
  • pung
 (să)
  • pungă
  • pungeau
  • punseră
  • punseseră
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pungi
  • pungire
  • pungit
  • pungitu‑
  • pungind
  • pungindu‑
 singular plural
  • pungește
  • pungiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pungesc
 (să)
  • pungesc
  • pungeam
  • pungii
  • pungisem
a II-a (tu)
  • pungești
 (să)
  • pungești
  • pungeai
  • pungiși
  • pungiseși
a III-a (el, ea)
  • pungește
 (să)
  • pungească
  • pungea
  • pungi
  • pungise
plural I (noi)
  • pungim
 (să)
  • pungim
  • pungeam
  • pungirăm
  • pungiserăm
  • pungisem
a II-a (voi)
  • pungiți
 (să)
  • pungiți
  • pungeați
  • pungirăți
  • pungiserăți
  • pungiseți
a III-a (ei, ele)
  • pungesc
 (să)
  • pungească
  • pungeau
  • pungiră
  • pungiseră
Intrare: pungi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pungi
  • pungire
  • pungit
  • pungitu‑
  • pungind
  • pungindu‑
 singular plural
  • pungește
  • pungiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pungesc
 (să)
  • pungesc
  • pungeam
  • pungii
  • pungisem
a II-a (tu)
  • pungești
 (să)
  • pungești
  • pungeai
  • pungiși
  • pungiseși
a III-a (el, ea)
  • pungește
 (să)
  • pungească
  • pungea
  • pungi
  • pungise
plural I (noi)
  • pungim
 (să)
  • pungim
  • pungeam
  • pungirăm
  • pungiserăm
  • pungisem
a II-a (voi)
  • pungiți
 (să)
  • pungiți
  • pungeați
  • pungirăți
  • pungiserăți
  • pungiseți
a III-a (ei, ele)
  • pungesc
 (să)
  • pungească
  • pungeau
  • pungiră
  • pungiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pungi, pungescverb

  • 1. învechit A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fura lăcomi pungăși scumpi
    • format_quote Astăzi... s-a dres treaba cu poliția. Toată pricina era să mă pungească. BĂLCESCU, la GHICA, A. 614. DLRLC
    • format_quote [Jucătorii] se uscau de dor să-l pungească ca mai nainte. NEGRUZZI, S. I 85. DLRLC
    • format_quote A hotărît să-și răzbune cum se cade, pungind pre cei mai mari boieri. NEGRUZZI, S. I 87. DLRLC
    • diferențiere A stoarce cuiva bani prin mijloace necorecte, prin abuz de putere, înșelătorie, escrocherie etc. DLRLC
    • diferențiere învechit A lăsa cu punga goală (profitând de o anumită situație, furând etc.). NODEX
  • 2. regional A coase rău, încrețind țesătura ca o pungă. NODEX
  • chat_bubble A-și pungi gura (sau buzele) = a-și strânge și a-și țuguia buzele; a face gura pungă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Clătină capul încăpățînat și, pungindu-și buzele, împinse luntrea la debarcader. GALAN, B. I 46. DLRLC
    • format_quote Se poate... își pungi gura fetica. SADOVEANU, M. C. 153. DLRLC
etimologie:
  • pungă DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.