2 intrări
4 definiții

Explicative DEX

pungărire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: pungări] (Înv) Pungășire.

pungări vt [At: POLIZU / Pzi: ~resc / E: pungă + -ări] (Înv) Pungăși (2).

Arhaisme și regionalisme

pungărire, pungăriri, s.f. (înv.) pungășire, înșelare.

pungări, pungăresc, vb. IV (înv.) a pungăși (pe cineva), a înșela.

Intrare: pungărire
pungărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pungărire
  • pungărirea
plural
  • pungăriri
  • pungăririle
genitiv-dativ singular
  • pungăriri
  • pungăririi
plural
  • pungăriri
  • pungăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: pungări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pungări
  • pungărire
  • pungărit
  • pungăritu‑
  • pungărind
  • pungărindu‑
singular plural
  • pungărește
  • pungăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pungăresc
(să)
  • pungăresc
  • pungăream
  • pungării
  • pungărisem
a II-a (tu)
  • pungărești
(să)
  • pungărești
  • pungăreai
  • pungăriși
  • pungăriseși
a III-a (el, ea)
  • pungărește
(să)
  • pungărească
  • pungărea
  • pungări
  • pungărise
plural I (noi)
  • pungărim
(să)
  • pungărim
  • pungăream
  • pungărirăm
  • pungăriserăm
  • pungărisem
a II-a (voi)
  • pungăriți
(să)
  • pungăriți
  • pungăreați
  • pungărirăți
  • pungăriserăți
  • pungăriseți
a III-a (ei, ele)
  • pungăresc
(să)
  • pungărească
  • pungăreau
  • pungări
  • pungăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)