2 intrări
14 definiții

Explicative DEX

PUNGĂLIT, -Ă, pungăliți, -te, adj. (Pop.) Prost cusut. – V. pungăli.

PUNGĂLIT, -Ă, pungăliți, -te, adj. (Pop.) Prost cusut. – V. pungăli.

pungălit, ~ă a [At: L. ROM. 1959, nr. 5, 73 / V: (reg) punghil~ / Pl: ~iți, ~e / E: pungăli] 1 (Pop) Prost cusut Si: (reg) punguit1. 2 (Reg; îf punghilit) Care lucrează cu migală Si: (reg) punghinit2.

PUNGĂLI, pungălesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A coase de mântuială, prost, cu împunsături neregulate. – Din pungă.

pungăli [At: CADE / V: (reg) punghili (Pzi: punghil) / Pzi: ~lesc / E: punge + -ăli] 1 vt(a) (Pop) A coase prost, cu împunsături neregulate și inestetice, cu crețuri etc. Si: (reg) punge (3), pungui (3). 2 vt (Pgn) A coase. 3 vi (Reg; îf punghili) A migăli.

punghili v vz pungăli

punghilit, ~ă a vz pungălit

PUNGĂLI, pungălesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A coase de mântuială, prost, cu împunsături neregulate. – Din pungă.

PUNGĂLI, pungălesc, vb. IV. Intranz. A coase (de mîntuială) cu împunsături rare. [Mama] mai pungălește iarna pentru vreo vecină și mai scoate ceva. PAS, Z. I 242.

Ortografice DOOM

pungălit adj. m., pl. pungăliti; f. sg. pungălită, pl. pungălite

pungăli (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungălesc, 3 sg. pungălește, imperf. 1 pungăleam; conj. prez. 1 sg. să pungălesc, 3 să pungălească

pungăli (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungălesc, imperf. 3 sg. pungălea; conj. prez. 3 să pungălească

pungăli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungălesc, imperf. 3 sg. pungălea; conj. prez. 3 sg. și pl. pungălească

Arhaisme și regionalisme

pungălit, pungălită, adj. 1. (pop.) prost cusut, cusut de mântuială; punguit, pungălit. 2. (reg.; în forma: punghilit) care lucrează cu migală; punghinit, mocoșit.

pungăli, pungălesc, vb. IV 1. (pop.) a coase prost, de mântuială. 2. (reg.; în forma: punghili) a migăli, a mocoși.

Intrare: pungălit
pungălit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pungălit
  • pungălitul
  • pungălitu‑
  • pungăli
  • pungălita
plural
  • pungăliți
  • pungăliții
  • pungălite
  • pungălitele
genitiv-dativ singular
  • pungălit
  • pungălitului
  • pungălite
  • pungălitei
plural
  • pungăliți
  • pungăliților
  • pungălite
  • pungălitelor
vocativ singular
plural
punghilit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pungăli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pungăli
  • pungălire
  • pungălit
  • pungălitu‑
  • pungălind
  • pungălindu‑
singular plural
  • pungălește
  • pungăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pungălesc
(să)
  • pungălesc
  • pungăleam
  • pungălii
  • pungălisem
a II-a (tu)
  • pungălești
(să)
  • pungălești
  • pungăleai
  • pungăliși
  • pungăliseși
a III-a (el, ea)
  • pungălește
(să)
  • pungălească
  • pungălea
  • pungăli
  • pungălise
plural I (noi)
  • pungălim
(să)
  • pungălim
  • pungăleam
  • pungălirăm
  • pungăliserăm
  • pungălisem
a II-a (voi)
  • pungăliți
(să)
  • pungăliți
  • pungăleați
  • pungălirăți
  • pungăliserăți
  • pungăliseți
a III-a (ei, ele)
  • pungălesc
(să)
  • pungălească
  • pungăleau
  • pungăli
  • pungăliseră
punghili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pungălit, pungăliadjectiv

  • 1. popular Prost cusut. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi pungăli DEX '98 DEX '09

pungăli, pungălescverb

  • 1. popular familiar A coase de mântuială, prost, cu împunsături neregulate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Mama] mai pungălește iarna pentru vreo vecină și mai scoate ceva. PAS, Z. I 242. DLRLC
etimologie:
  • pungă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.