A PUMNÍ ~ésc tranz. reg. (persoane) A lovi cu pumnul. /Din pumn
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE PUMNÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de pumni (unul cu altul). /Din pumn
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PUMNÍ, pumnesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) bate cu pumnii. – Din pumn.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PUMNÍ vb. (pop.) a (se) pumnui, (reg.) a (se) pumnări. (S-au ~ zdravăn.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PUMN, pumni, s. m. 1. Palmă închisă, cu degetele îndoite și strânse. ◊ Loc. adj. Cât pumnul (sau cât un pumn) = mic sau mare (după cum obiectul comparației este mai mic sau mai mare decât pumnul). ◊ Expr. A râde în pumni = a râde pe ascuns, pe înfundate și cu satisfacție. A plânge în pumni = a plânge pe ascuns, de necaz sau de durere. A arăta (cuiva) pumnul = a amenința (pe cineva). A-i pune (sau vârî) (cuiva) pumnul în gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească sau să acționeze. Un pumn de... = o cantitate mică (sau mare); un număr redus (sau ridicat); ceva mic, firav. 2. Lovitură dată cu pumnul (1). 3. Palma sau palmele făcute căuș pentru a putea reține ceva (de obicei un lichid); conținutul palmei sau al palmelor făcute căuș. 4. Măsură de lungime (întrebuințată azi numai de pescari) egală cu două treimi de palmă. – Lat. pugnus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PUMN ~i m. 1) Palmă închisă cu degetele lipite de podul palmei. ◊ A bate cu ~ul în masă v. A BATE. A se bate cu ~ul în piept v. A SE BATE. A râde în ~i a râde pe furiș (cu bucurie) de cineva. A plânge în ~i a plânge de necaz (nevăzut de nimeni). A-i pune (sau a-i vârî) cuiva ~ul în gură a-l forța pe cineva să tacă. 2) Lovitură dată cu palma închisă strâns. A trage un ~. 3) Căuș alcătuit din cele două palme alăturate și semiîndoite. 4) Cantitate de ceva cât poate încăpea într-un asemenea căuș. Un ~ de grăunțe. /<lat. pugnus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PUMN s. 1. mână. (I-a dat un ~ de stafide.) 2. (pop. și fam.) scatoalcă, (prin Olt. și Munt.) potârnog, (înv.) buș, chilom. (I-a tras un ~ zdravăn.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PUMN s. v. pumnaș.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PUMNII OBRÁJILOR s. pl. v. pomeți, umerii obrajilor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pumn (púmni), – Palmă închisă. – Mr. pulnu, pulńi, megl. pulm, istr. pumnu, pumăn. Lat. pŭgnus (Pușcariu 1400; Candrea-Dens., 1460; REW 6814), cf. it. pugno, prov. ponh, fr. poing, cat. puny, sp. puño, port. punho. – Der. pumnaș (var. pumnicel), s. m. (manșetă cusută la ii), în Trans.; pumni (var. pumnui), vb. (a da pumni); pumnal, s. n. (stilet), traducere din fr. poignard sau it. pugnale. Din rom. provine săs. pun.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pumn s. m., pl. pumni
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a arăta pumnul (cuiva) expr. a amenința (pe cineva)
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a băga în fabrică de pumni expr. a lua la bătaie.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i vârî (cuiva) pumnul în gură expr. a împiedica (pe cineva) în mod brutal să vorbească sau să acționeze.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a plânge în pumni expr. a plânge pe ascuns, de necaz sau de durere.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-și râde în pumni expr. a manifesta o deosebită satisfacție față de necazurile cuiva.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink