pulpit sn [At: DRLU / Pl: ~e / E: lat pulpitum] (Trs) 1-3 Pupitru (1, 5-6). 4 Sertar la masă.

pulpit, pulpite, s.n. (reg.) 1. mobilă cu partea de sus în formă de plan înclinat, folosită pentru scris, citit, desenat; pupitru. 2. bancă școlară. 3. sertar de masă. 4. suport special, cu piciorul înalt, cu suprafața înclinată, pe care se așază notele muzicale; pupitru.