opțiuni
  • info
2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

PULPAR, pulpare, s. n. 1. Apărătoare de metal sau de piele purtată odinioară de războinici pe pulpe. 2. Carâmb de piele care protejează piciorul călărețului. – Pulpă + suf. -ar.

PULPAR, pulpare, s. n. 1. Apărătoare de metal sau de piele purtată odinioară de războinici pe pulpe. 2. Carâmb de piele care protejează piciorul călărețului. – Pulpă + suf. -ar.

pulpar1 sn [At: AR (1829), 1742/15 / Pl: ~e, (rar, sm) ~i / E: pulpă + -ar] (Mpl) 1 Apărătoare de metal sau de piele purtată în trecut de războinici pe pulpe Si: (îvr) pulpă (18). 2 Carâmb de piele care protejează piciorul călărețului Si: (înv) tibială, tureatcă, tuzluc1.

pulpar2, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~i, ~e / E: fr pulpaire] 1 Care aparține pulpei (11). 2 Privitor la pulpă (11).

PULPAR, pulpare, s. n. (Regional) Ciorap sau postav care acoperă pulpa piciorului; (rar) apărătoare de metal sau de zale, purtată odinioară de războinici pe pulpe. Voi căpitani și ceilalți ahei cu frumoase pulpare, Dare-ar puternicii zei, care șed pe-a Olimpului culme, Troia ușor să luați. MURNU, I. 4.

PULPAR, -Ă adj. Referitor la pulpa dentară, al pulpei dentare. [< fr. pulpaire].

PULPAR, -Ă adj. referitor la pulpa dentară. (< fr. pulpaire)

PULPAR ~e n. înv. Echipament din material sau din piele, îmbrăcat de oșteni pe pulpe, în scop protector. /pulpă + suf. ~ar

pulpár m. (ca cĭorapĭ, tuzlucĭ ș. a.) și n., pl. e (d. pulpă). Pl. Tuzlucĭ.

Ortografice DOOM

pulpar s. n., pl. pulpare

pulpar s. n., pl. pulpare

pulpar s. n., pl. pulpare

Sinonime

PULPAR s. (IST., MIL.) (înv.) pulpă. (~ pentru războinici.)

PULPAR s. (IST., MIL.) (înv.) pulpă. (~ pentru războinici.)

Intrare: pulpar (adj.)
pulpar2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pulpar
  • pulparul
  • pulpară
  • pulpara
plural
  • pulpari
  • pulparii
  • pulpare
  • pulparele
genitiv-dativ singular
  • pulpar
  • pulparului
  • pulpare
  • pulparei
plural
  • pulpari
  • pulparilor
  • pulpare
  • pulparelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: pulpar (s.n.)
pulpar1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pulpar
  • pulparul
  • pulparu‑
plural
  • pulpare
  • pulparele
genitiv-dativ singular
  • pulpar
  • pulparului
plural
  • pulpare
  • pulparelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pulpar, pulparăadjectiv

  • 1. Referitor la pulpa dentară, al pulpei dentare. DN
etimologie:

pulpar, pulparesubstantiv neutru

  • 1. Apărătoare de metal sau de piele purtată odinioară de războinici pe pulpe. DEX '09 DEX '98 NODEX
    sinonime: pulpă
    • format_quote Voi căpitani și ceilalți ahei cu frumoase pulpare, Dare-ar puternicii zei, care șed pe-a Olimpului culme, Troia ușor să luați. MURNU, I. 4.
    • diferențiere Apărătoare de metal sau de zale, purtată odinioară de războinici pe pulpe. DLRLC
  • 2. Carâmb de piele care protejează piciorul călărețului. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Ciorap sau postav care acoperă pulpa piciorului. DLRLC
etimologie:
  • Pulpă + -ar. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.