APĂRĂTÓARE ~óri f. 1) Obiect sau dispozitiv cu rol protector. ~oarea roților trăsurii. 2) reg. Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori mari roșii, cultivată pentru semințele ei mici, negre sau cenușii, închise într-o capsulă și folosite în alimentație; mac; somnișor. [G.-D. apărătorii] /a (se) apăra + suf. ~ătoare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APĂRĂTOÁRE s. I. 1. v. gardă. 2. (reg.) ceatlău, gânj. (~ la sanie.) II. 1. (BOT.; Calamintha clinopodium) (reg.) somnișor. 2. (BOT.; Mentha pulegium) (pop.) izmă proastă, (reg.) busuioc-de-câmp, busuiocul-cerbilor, (Transilv.) polei.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APĂRĂTOÁRE s. v. coardă, evantai.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

apărătoáre (obiect) s. f., g.-d. art. apărătórii; pl. apărătóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink