pujli [At: ȘEZ. V, 120 / V: (reg) pujni (Pzi: 3 ~nește) / Pzi: nct / E: pujlă] (Buc) 1 vi (D. câini; îf pujni) A lătra în mod neplăcut și răgușit. 2 vr A se strica, a se face de nimic.

pujni v vz pujli

pujli, pers. 3 sg. pujlește, vb. IV (reg.) 1. (despre câini; în forma: pujni) a lătra răgușit. 2. (refl.) a se strica, a se face de nimic.