PUIÚȚ, puiuți, s. m. Puișor¹ (1, 3). – Pui¹ + suf. -uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PUIÚȚ s. 1. v. puișor. 2. v. pernuță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

puiúț, puiúți, s.m. (pop.; reg.) 1. (adesea ca termen dezmierdător de adresare) pui mic, puișor. 2. pui de găină. 3. boboc de floare. 4. (adesea ca termen dezmierdător de adresare) copilaș, fiuleț. 5. (de obicei ca termen alintător de adresare) iubit, iubițel. 6. (la pl.) cusături decorative mărunte pe iile, cămășile și cojoacele țărănești; râuri. 7. nume dat unor obiecte de dimensiune reduse (puiuț de mămăligă, puiuț de pernă, puiuț de flacără etc.) 8. sertăraș. 9. petic de diferite forme care se pune la răscroiala de la subsuoară sau la poalele cămășilor țărănești; broscuță, puiete, palhă, pălăcrinț. 10. bomboană mică, bombonea, bombonică.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

puiúț s. m., pl. puiúți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink