PUITÚRĂ, puituri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a pune în pământ anumite semințe; timpul în care se seamănă. – Din pui (= pun, prez. ind. al lui pune) + suf. -itură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

puitúră, puitúri, 1. semănat al unor plante. 2. timpul când se seamănă anumite plante. 3. cusătură cu fluturi sau cu fir pe o cămașă țărănească.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink