opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUITOR, -OARE, puitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Lucrător tipograf care alimentează cu coli de hârtie presa de imprimat. 2. S. n. (În sintagma) Puitor de mine = navă de luptă amenajată pentru transportul și punerea minelor marine. [Pr.: pu-i-] – Pune + suf. -tor.

puitor, ~oare [At: DM / P: pu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: pune + -itor] (Înv) 1 smf Lucrător tipograf care alimentează cu coli de hârtie presa de imprimat. 2 sn (Îs) ~ de mine Navă militară amenajată pentru transportul și punerea minelor marine și fluviale.

PUITOR, -OARE, puitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Lucrător tipograf care alimentează cu coli de hârtie presa de imprimat. 2. S. n. (În sintagma) Puitor de mine = navă de luptă amenajată pentru transportul și punerea minelor marine. [Pr.: pu-i-] – Pune + suf. -tor.

PUITOR, -OARE, puitori, -oare, (1) s. m. și f. (2) s. n. 1. Lucrător tipograf care alimentează cu coli de hîrtie presa de imprimat, împingînd cu mîna coală cu coală. Motorul își revine-n fire și ritmic bate pulsul lui... Roiesc ciocanele pe formă și «puitoarea» sus așteaptă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 23. 2. (În expr.) Puitor de mine = navă mică de luptă, amenajată pentru transportul și punerea minelor marine.

PUITOR ~i m. Muncitor specializat în aranjarea colilor de hârtie la presa de imprimat. ◊ ~ de mine navă militară amenajată pentru transportul și punerea minelor marine. [Sil. -pu-i-] /a pune + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

puitor2 (desp. pu-i-) (persoană) s. m., pl. puitori

puitor1 (desp. pu-i-) (obiect) s. n., pl. puitoare

puitor1 (pu-i-) (persoană) s. m., pl. puitori

puitor2 (pu-i-) (obiect) s. n., pl. puitoare

puitor (persoană) s. m., pl. puitori

puitor (obiect) s. n., pl. puitoare

Intrare: puitor (s.m.)
  • silabație: pu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puitor
  • puitorul
  • puitoru‑
plural
  • puitori
  • puitorii
genitiv-dativ singular
  • puitor
  • puitorului
plural
  • puitori
  • puitorilor
vocativ singular
  • puitorule
plural
  • puitorilor
Intrare: puitor (s.n.)
puitor2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: pu-i-tor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puitor
  • puitorul
  • puitoru‑
plural
  • puitoare
  • puitoarele
genitiv-dativ singular
  • puitor
  • puitorului
plural
  • puitoare
  • puitoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

puitor, puitorisubstantiv masculin
puitoare, puitoaresubstantiv feminin

  • 1. Lucrător tipograf care alimentează cu coli de hârtie presa de imprimat. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Motorul își revine-n fire și ritmic bate pulsul lui... Roiesc ciocanele pe formă și «puitoarea» sus așteaptă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 23. DLRLC
etimologie:
  • Pune + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX

puitor, puitoaresubstantiv neutru

  • chat_bubble (în) sintagmă Puitor de mine = navă de luptă amenajată pentru transportul și punerea minelor marine. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:
  • Pune + sufix -tor DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.