puic sn [At: CHEST. II, 70/232 / Pl: ~uri / E: pui¹ + -ic] 1-2 (Buc; Trs; șhp; cu determinări care arată felul) Pui¹ (53) (mic). 3 (Buc) Despărțitură în șură, în care se păstrează cereale, alimente etc. 4 (Reg; pex) Șură. 5-8 (Reg) Pui¹ (56, 65) (mic).

puic, puicuri, s.n. (reg.) 1. sertar. 2. despărțitură în șură, în care se păstrează cereale, alimente etc. 3. Șură. 4. podul grajdului, unde se păstrează fânul, nutrețul. 5. petic de diferite forme care se pune la răscroială de la subsuoară, sau la poalele cămășilor țărănești; broscuță, puiete, polhă, pălăcrinț.