puiță sf [At: CONTEMPORANUL, VII₂, 102 / P: pu-i~ / Pl: ~țe / E: pui¹ + -iță] (Mol; Buc) 1 (Lsg; csc) Haită de câini sau de lupi care umblă după o cățea sau după o lupoaică în perioada împerecherii. 2 Cățea sau lupoaică în perioada împerecherii. 3 (Îla; d. femelele unor animale) În ~ Care este în călduri. 4 Femeie depravată.

púiță f., pl. e (d. puĭ, cînĭ saŭ lupĭ în periodu împărecheriĭ.

puiță, puițe, s.f. (reg.) 1. (cu sens colectiv, la sg.) haită de câini sau de lupi în perioada împerecherii. 2. cățea sau lupoaică în perioada împerecherii. 3. femeie stricată, depravată.