opțiuni
  • info
2 intrări
19 definiții

Explicative DEX

PUHOIRE, puhoiri, s. f. Acțiunea de a puhoi2; revărsare, inundare. ♦ Fig. Forfoteală, fierbere. – V. puhoi2.

PUHOIRE, puhoiri, s. f. Acțiunea de a puhoi2; revărsare, inundare. ♦ Fig. Forfoteală, fierbere. – V. puhoi2.

puhoire sf [At: C. PETRESCU, S. 6 / Pl: ~ri / E: puhoi2] 1 Revărsare năvalnică de ape în cantitate mare. 2 (Fig) Fierbere (10).

PUHOIRE, puhoiri, s. f. Acțiunea de a puhoi; revărsare, inundare. ◊ Fig. Forfoteală, fierbere. În puhoirea fără odihnă a străzii, vă trudeați privirea să descoperiți frații voștri necunoscuți. C. PETRESCU, S. 6.

PUHOI2, pers. 3 puhoiește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare sau de ploaie) A curge în cantitate mare, cu repeziciune și forță; a se revărsa cu putere, a inunda. ♦ Fig. (Rar; despre oameni) A năvăli, a invada. – Din puhoi1.

PUHOI2, pers. 3 puhoiește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare sau de ploaie) A curge în cantitate mare, cu repeziciune și forță; a se revărsa cu putere, a inunda. ♦ Fig. (Rar; despre oameni) A năvăli, a invada. – Din puhoi1.

pohoi2 v vz puhoi2

puhăi6 v vz puhoi2

puhoi2 [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 369 / V: (reg) poh~, ~hăi, (cscj) ~ia, (înv) puvoi / Pzi: ~ește / E: puhoi1] 1 vi (D. ape curgătoare) A curge în cantitate mare, năvalnic. 2 vi (Pex) A inunda cu forță, luând totul în cale Si: a se revărsa. 3 vt(a) (Rar; d. oameni) A invada. 4 vi (Reg; d. pământ) A se prăvăli (1).

puhoia v vz puhoi2

puvoi2 v vz puhoi2[1] corectat(ă)

  1. În original: povoi2 v vz puhoi1 — cata

PUHOI2, puhoiesc, vb. IV. Intranz. (Rar; despre ape curgătoare) A curge în cantitate mare, năvalnic, ca un puhoi; a se revărsa, a inunda. Pîrîul din zăvoiul cu plopi și cu sălcii... a puhoit peste țărmuri, s-a revărsat în cartierele calice, a măturat cîteva coșare, bojdeuci, pătule și garduri. C. PETRESCU, O. P. II 157. ◊ Fig. Au puhoit oameni streini și s-a lățit mare zvon și mare frămîntare și mare uimire. C. PETRESCU, R. DR. 238.

A PUHOI pers. 3 ~iește intranz. 1) (mai ales despre ape) A curge puhoaie. 2) fig. rar (despre persoane) A da năvală; a veni puhoi. /Din puhoi

Ortografice DOOM

puhoire s. f., g.-d. art. puhoirii; pl. puhoiri

puhoire s. f., g.-d. art. puhoirii; pl. puhoiri

puhoire s. f., g.-d. art. puhoirii; pl. puhoiri

puhoi1 (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. puhoiește, 3 pl. puhoiesc, imperf. 3 sg. puhoia; conj. prez. 3 să puhoiască

puhoi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. puhoiește, imperf. 3 sg. puhoia; conj. prez. 3 să puhoiască

puhoi vb., ind. prez. 3 sg. puhoiește, imperf. 3 sg. puhoia; conj. prez. 3 sg. și pl. puhoiască

Sinonime

PUHOIA vb. v. deborda, revărsa.

puhoia vb. v. DEBORDA. REVĂRSA.

Intrare: puhoire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puhoire
  • puhoirea
plural
  • puhoiri
  • puhoirile
genitiv-dativ singular
  • puhoiri
  • puhoirii
plural
  • puhoiri
  • puhoirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: puhoi (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • puhoi
  • puhoire
  • puhoit
  • puhoitu‑
  • puhoind
  • puhoindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • puhoiește
 (să)
  • puhoiască
  • puhoia
  • puhoi
  • puhoise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • puhoiesc
 (să)
  • puhoiască
  • puhoiau
  • puhoiră
  • puhoiseră
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • puhoia
  • puhoiere
  • puhoiat
  • puhoiatu‑
  • puhoind
  • puhoindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • puhoiază
 (să)
  • puhoieze
  • puhoia
  • puhoie
  • puhoiase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • puhoiază
 (să)
  • puhoieze
  • puhoiau
  • puhoiară
  • puhoiaseră
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puvoi
  • puvoiul
  • puvoiu‑
plural
  • puvoaie
  • puvoaiele
genitiv-dativ singular
  • puvoi
  • puvoiului
plural
  • puvoaie
  • puvoaielor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

puhoire, puhoirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a puhoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: inundare revărsare
    • 1.1. figurat Fierbere, forfoteală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: fierbere forfoteală
      • format_quote În puhoirea fără odihnă a străzii, vă trudeați privirea să descoperiți frații voștri necunoscuți. C. PETRESCU, S. 6. DLRLC
etimologie:

puhoiverb

  • 1. (Despre ape curgătoare sau de ploaie) A curge în cantitate mare, cu repeziciune și forță; a se revărsa cu putere. DEX '09 DLRLC
    sinonime: deborda inunda revărsa
    • format_quote Pîrîul din zăvoiul cu plopi și cu sălcii... a puhoit peste țărmuri, s-a revărsat în cartierele calice, a măturat cîteva coșare, bojdeuci, pătule și garduri. C. PETRESCU, O. P. II 157. DLRLC
    • 1.1. figurat rar Despre oameni: invada, năvăli. DEX '09
      sinonime: invada năvăli
      • format_quote Au puhoit oameni streini și s-a lățit mare zvon și mare frămîntare și mare uimire. C. PETRESCU, R. DR. 238. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.