PUFĂITÚRĂ, pufăituri, s. f. Pufăit. [Pr.: -fă-i-] – Pufăi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PUFĂITÚRĂ s. v. gâfâială.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pufăitúră s. f. (sil. -fă-i-), g.-d. art. pufăitúrii; pl. pufăitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink