PUFĂIÁLĂ, pufăieli, s. f. Pufăit; (concr.) fumul scos pe gură de un fumător. [Pr.: -fă-ia-] – Pufăi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PUFĂIÁLĂ ~iéli f. 1) v. PUFĂIT. 2) Masă de aburi sau de fum expirată de un fumător. /a pufăi + suf. ~eală
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUFĂIÁLĂ s. gâfâială, gâfâit, pufăire, pufăit, pufăitură. (~ cuiva după un efort.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pufăiálă s. f., g.-d. art. pufăiélii, pl. pufăiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink