PUERÍL, -Ă, puerili, -e, adj. Caracteristic copilului sau copilăriei, de copil; copilăresc, copilăros; p. ext. naiv; neserios. [Pr.: pu-e-] – Din fr. puéril.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PUERÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de copii; propriu copiilor; copilăresc; infantil. 2) Care este lipsit de seriozitate; ca de copil; naiv; infantil; copilăros. Argumente ~e. /<fr. puéril
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUERÍL, -Ă adj. De copil; copilăresc, copilăros; (p. ext.) naiv; neserios, [Cf. fr. puéril, lat. puerilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PUERÍL, -Ă adj. de copil; copilăresc, copilăros; (p. ext.) naiv; neserios. (< fr. puéril)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PUERÍL adj. 1. v. copilăresc. 2. v. neîntemeiat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUERÍL adj. v. copilăresc, infantil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pueríl adj. m. (sil. pu-e-), pl. pueríli; f. sg. puerílă, pl. pueríle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink