puericultură sf [At: CADE / P: pu-e~ / Pl: (rar) ~ri / E: fr puériculture] Ramură a medicinii care se ocupă cu metodele și mijloacele de creștere și dezvoltare armonioasă, în condiții sănătoase, a copiilor în primii ani de viață.

PUERICULTURĂ s. f. sg. Ramură a medicinii care se ocupă cu creșterea copiilor mici în conformitate cu preceptele științifice de hrănire, de dezvoltare etc. Mica negresă fu hrănită cu biberonul de miss Sibyl, care se conformă întocmai tipicului unei cărți de puericultură. BART, E. 383.

PUERICULTURĂ s.f. Ramură a medicinei care se ocupă cu creșterea copiilor mici; ansamblu de mijloace proprii a asigura dezvoltarea normală și ocrotirea sănătății copiilor. [Pron. pu-e-. / < fr. puériculture, cf. lat. puer – copil, cultura – creștere].

PUERICULTURĂ s. f. ramură a medicinei care studiază mijloacele proprii pentru a asigura dezvoltarea normală și ocrotirea sănătății copiilor. (< fr. puériculture)

PUERICULTURĂ f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul creșterii și dezvoltării armonioase a copiilor. /<fr. puériculture

puericultură f. suma mijloacelor pentru a asigura nașterea și desvoltarea copiilor sănătoși și viguroși.

puericultură (desp. pu-e-) s. f., g.-d. art. puericulturii

puericultură (pu-e-) s. f., g.-d. art. puericulturii

puericultură s. f. (sil. pu-e-), g.-d. art. puericulturii

puericultură

PUERI- „copil”. ◊ L. puer, eris „copil, urmaș” > fr. puéri-, engl. id., it. id. > rom. pueri-. □ ~cultură (v. -cultură), s. f., ramură a medicinii care studiază metodele cele mai adecvate pentru creșterea normală și pentru ocrotirea copiilor.