PUDRUÍT, -Ă, pudruiți, -te, adj. (Înv.) Pudrat. – V. pudrui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PUDRUÍT adj. v. pudrat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUDRUÍ, pudruiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) pudra (1). – Pudră + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PUDRUÍ ~iésc tranz. v. A PUDRA. /pudră + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUDRUÍ vb. v. pudra.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pudruí vb. (sil. -dru-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pudruiésc, imperf. 3 sg. pudruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pudruiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink