opțiuni
2 intrări
6 definiții

Explicative DEX

publicuire sf [At: (a. 1844) BULETIN, G. 101/19 / Pl: ~ri / E: publicui] (Înv) Publicare (1).

publicui vt [At: MAN. LEG. 4v/19 / Pzi: ~esc / E: public + -ui] (Înv) 1-2 A publica (1-2).

Sinonime

PUBLICUIRE s. v. anunțare, încunoștințare, înștiințare, vestire.

publicuire s. v. ANUNȚARE. ÎNCUNOȘTINȚARE. ÎNȘTIINȚARE. VESTIRE.

PUBLICUI vb. v. anunța, edita, imprima, încunoștința, înștiința, publica, scoate, tipări, vesti.

publicui vb. v. ANUNȚA. EDITA. IMPRIMA. ÎNCUNOȘTINȚA. ÎNȘTIINȚA. PUBLICA. SCOATE. TIPĂRI. VESTI.

Intrare: publicuire
publicuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • publicuire
  • publicuirea
plural
  • publicuiri
  • publicuirile
genitiv-dativ singular
  • publicuiri
  • publicuirii
plural
  • publicuiri
  • publicuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: publicui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • publicui
  • publicuire
  • publicuit
  • publicuitu‑
  • publicuind
  • publicuindu‑
 singular plural
  • publicuiește
  • publicuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • publicuiesc
 (să)
  • publicuiesc
  • publicuiam
  • publicuii
  • publicuisem
a II-a (tu)
  • publicuiești
 (să)
  • publicuiești
  • publicuiai
  • publicuiși
  • publicuiseși
a III-a (el, ea)
  • publicuiește
 (să)
  • publicuiască
  • publicuia
  • publicui
  • publicuise
plural I (noi)
  • publicuim
 (să)
  • publicuim
  • publicuiam
  • publicuirăm
  • publicuiserăm
  • publicuisem
a II-a (voi)
  • publicuiți
 (să)
  • publicuiți
  • publicuiați
  • publicuirăți
  • publicuiserăți
  • publicuiseți
a III-a (ei, ele)
  • publicuiesc
 (să)
  • publicuiască
  • publicuiau
  • publicuiră
  • publicuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)