2 intrări
7 definiții
Explicative DEX
publicarisire sf [At: BULETIN, F. (1833), 501/24 / Pl: ~ri / E: publicarisi] (Înv) 1-2 Publicare (1-2).
publicarisi vt [At: IST. AM. 14v/21 / Pzi: ~sesc / E: public + -arisi] (Înv) 1-2 A publica (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) *públic, a -á v. tr. (lat. público, -áre). Fac cunoscut în public: ofițeru stăriĭ civile publică actele de căsătorie. Fac cunoscut pin ziar, pun în ziar: ziaru publică o știre noŭă. Tipăresc p. a răspîndi în public, daŭ la lumină, scot: a publica o carte. – Pe la 1800 publicarisésc (cu sufix ngr.) și -césc (rus. -publikovátĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
PUBLICARISIRE s. v. editare, imprimare, imprimat, publicare, scoatere, tipărire, tipărit, tragere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
publicarisire s. v. EDITARE. IMPRIMARE. IMPRIMAT. PUBLICARE. SCOATERE. TIPĂRIRE. TIPĂRIT. TRAGERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUBLICARISI vb. v. anunța, edita, imprima, încunoștința, înștiința, publica, scoate, tipări, vesti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
publicarisi vb. v. ANUNȚA. EDITA. IMPRIMA. ÎNCUNOȘTINȚA. ÎNȘTIINȚA. PUBLICA. SCOATE. TIPĂRI. VESTI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||