PÚBER, -Ă, puberi, -e, adj., s. m. și f. (Om) ajuns la vârsta pubertății. – Din lat. puber, fr. pubère.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PÚBER ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care a ajuns la vârsta pubertății. /<lat. puber, fr. pubére
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÚBER, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) ajuns la pubertate. [< fr. pubère, cf. lat. puber].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PÚBER, -Ă adj., s. m. f. (individ) ajuns la pubertate. (< lat. puber, fr. pubère)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

púber/pubér adj. m., s. m., pl. púberi/pubéri; adj. f., s. f. púberă/pubéră, pl. púbere/pubére
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

PÚBER adj. (livr.) nubil. (Persoană ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Puber ≠ impuber
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

púber adj. m., s. m., pl. púberi; f. sg. púberă, pl. púbere
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink