PUBÉLĂ, pubele, s. f. Recipient portabil pentru gunoiul menajer. – Din fr. poubelle.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
tavilis
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PUBÉLĂ ~e f. Recipient portativ pentru gunoiul menajer. /<fr. poubelle
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PUBÉLĂ s.f. Recipient în care se depun resturile menajere; ladă de gunoi portabilă. [< fr. poubelle].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PUBÉLĂ s. f. recipient portabil pentru resturile menajere. (< fr. poubelle)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pubélă s. f., pl. pubéle
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pubélă s.f. Recipient portabil pentru gunoi ◊ „Am relevat și inițiativa I.S.B.-ului să instaleze în locuri anumite din preajma blocurilor – containere și pubele speciale, în care populația să poată depozita hârtia din gospodăriile proprii.” I.B. 9 V 74 p. 3. ◊ „[S-a făcut] economie la resturi menajere, cruțând astfel pubelele și tomberoanele.” Ap. 78/93 p. 11; v. și salubrizare (din fr. poubelle, de la numele prefectului de Seine, E. Poubelle, care a impus aceste recipiente; FS 267, 270; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink