PUȚINTÉL, -EÁ, -ÍCĂ, puțintei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui puțin; puținel. Puțintel la trup (sau la făptură) = scund și subțirel, mititel. – Puțin + [miti]tel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PUȚINTÉL ~eá (~éi, ~éle) și adverbial (diminutiv de la puțin) Mai puțin decât trebuie; cam puțin. ◊ ~ la trup (sau la făptură) mic și slab. /Din puțin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUȚINTÉL adj., adv. 1. adj., adv. (pop.) puținel. (Mai e ~ unt) 2. adv. nițeluș, (pop.) olecuță, (reg.) nițicuș. (Stai ~ pe scaun.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

puțintél adj. m., pl. puțintéi; f. sg. puținteá/puțintícă, pl. puțintéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink