psilofită sf [At: LTR² / V: (înv) ~ton s (S și: ~ophyton / A și: ~ophyton) / Pl: ~te / E: fr psilophyton] Plantă din grupul psilofitalelor (1), cu rizomul prevăzut cu perișori, cu tulpina aeriană ramificată dihotonic, cu ramurile fără frunze, prevăzute cu sporangi, și care se înmulțește prin spori.

PSILOFITĂ s. f. plantă din grupul psilofitalelor; psilofiton. (< germ. Psilophyte)

psilofiton s vz psilofită^[1] corectat(ă)

PSILOFITE s.f.pl. Criptogame vasculare fosile, avînd tulpinile ramificate dihotomic, cu frunze subțiri și spinoase în vîrf. [Sg. psilofită. / < germ. Psilophyten].

PSILO- „neted, fără peri, glabru”. ◊ gr. psilos „neted, chel” > fr. psilo-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. psilo-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe lipsite de peri; ~ceras (v. -ceras), s. m., amonit cu cochilie în formă de disc și cu suprafața ornamentată cu striuri fine sau cu coaste; ~fite (v. -fit), s. f. pl., criptogame vasculare fosile, avînd tulpinile ramificate dicotomic, cu frunze subțiri și spinoase la vîrf; ~pter (v. -pter), adj., cu aripioare lipsite de peri.