PROZAIZÁRE, prozaizări, s. f. Acțiunea de a prozaiza. [Pr.: -za-i-] – V. prozaiza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROZAIZÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a prozaiza și rezultatul ei. [Pron. -za-i-. / < prozaiza].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prozaizáre s. f., pl. prozaizări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROZAIZÁ vb. I. tr. (Rar) 1. A scrie în proză. 2. A da un caracter prozaic. [Pron. -za-i-. / < fr. prosaïser].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROZAIZÁ vb. tr. a da un caracter prozaic. (< fr. prosaïser)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prozaizá vb., ind. prez. 1 sg. prozaizéz, 3 sg. și pl. prozaizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prozaizáre s.f. Acțiunea de a face să devină prozaic ◊ „Denunțarea erorii mitice, în primul caz, se produce sub semnul «prozaizării» pretextului mitologic (în sensul umanizării lui).” Luc. 30 I 71 p. 2 (din prozaiza; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink