PRÓXIM, -Ă, proximi, -e, adj. (Livr.) Cel mai apropiat (în timp sau în spațiu). ◊ (Log.; în sintagma) Gen proxim = primul termen relevant al unei definiții, cel mai apropiat ca sens de noțiunea de definit. – Din lat. proximus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRÓXIM ~ă (~i, ~e) Care se caracterizează prin apropiere maximă; cel mai apropiat în timp și spațiu. ◊ Gen ~ cuvânt inițial în cadrul unei definiții care determină sfera de care ține obiectul definit. /<lat. proximus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRÓXIM, -Ă adj. Cel mai apropiat, foarte apropiat (în timp și în spațiu). ♦ Gen proxim = primul termen al unei definiții, care se referă la noțiunea în sfera căreia intră obiectul definit. [< lat. proximus].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRÓXIM, -Ă adj. cel mai apropiat (în timp și spațiu). ♦ gen ~ = primul termen al unei definiții, care se referă la noțiunea în sfera căreia intră obiectul definit. (< lat. proximus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
próxim adj. m., pl. próximi; f. sg. próximă, pl. próxime
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
proxim (Biz.) (‹ gr. πρόξιμος [proximos]), cântăreț subordonat canonarhului*, care conducea în vechime cântarea canoanelor (2), semnalând la timp începutul cântării.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink