PROVOCÁȚIE, provocații, s. f. (Rar) Provocare. – Din fr. provocation, lat. provoctio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROVOCÁȚIE s. f. (rar) provocare. (< fr. provocation, lat. provocatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROVOCÁȚIE s. v. ațâțare, cauzare, declanșare, determinare, generare, incitare, instigare, instigație, întărâtare, pricinuire, prilejuire, producere, provocare, stârnire, tulburare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

provocáție s. f. vocație
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink